A fost odată un om care se numea Gobborn Înţeleptul şi care avea un fiu pe nume Jack. Într-o zi el şi-a trimis fiul să vândă o piele de oaie: "Vinde-o şi adu-mi înapoi pielea, dar şi cât ai primit pe ea." Jack a plecat să împlinească dorinţa tatălui, dar nu a găsit pe nimeni care să-i lase şi pielea şi să-i ofere şi preţul cerut pe ea. Aşa că s-a întors acasă foarte descurajat.

începutul de la povestea Gobborn Înţeleptul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, pe vremuri, şi fiţi siguri că e mult timp de atunci, într-o pădure mare, trăia un sărman tăietor de lemne care, toată viaţa lui, se dusese în fiecare zi în pădure la tăiat de lemne. Şi cum a plecat el aşa în pădure într-o zi, nevasta i-a umplut desaga şi i-a agăţat o ploscă pe spate ca să aibă ce mânca şi ce bea în pădure. Însemnase un uriaş stejar bătrân care, credea el, va fi un izvor nesecat de scândură.

începutul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celălalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

începutul de la Cinci pâini de Ion Creangă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da în cremene. Fata, tot şezând la fereastră, vedea pe un june fluieră-vânt de colo până colo. Într-o zi uitându-se la el, o văzu şi el şi, ţintind ochii în ochii ei, ea simţi un fior, apoi ca o scânteie de foc o arse ceva la inimă. Se trase fata de la fereastră şi spuse dădacă-sei ce i se întâmplă.

începutul de la Voinicul cel fără de tată de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi frumoasă de toamnă, se întâlni iepurele şi ariciul. De cum văzu iepurele, ariciul se grăbi spre el să-i dea bună dimineaţa.

începutul de la Iepurele şi ariciul de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un cizmar care, fără vina sa, sărăcise într-atât, încât nu mai avea decât o bucată de piele din care să facă o singură pereche de pantofi. Într-o noapte îi croi, cu intenţia de a-i coase şi termina a doua zi. Şi, având conştiinţa împăcată se aşeză în pat liniştit şi, după ce îşi făcu rugăciunea, adormi.

începutul de la Spiriduşii cizmari de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda şi Hilda. Prima era urâtă, neatentă şi leneşă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă şi muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.

începutul de la Fântana fermecată de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată o fetiţă care dorea să ajungă până la stelele din cer. În nopţile senine, de la fereastra ei, le vedea sclipind atât de clar în noapte, încât se gândea că ar fi nespus de fericită dacă ar putea ajunge până la ele. A întrebat-o pe mămica şi pe tăticu' dacă nu ar putea ei să-i aducă stelele de pe cer.

începutul de la Stelele din cer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăia odată o bătrână care locuia singură, singurică, în partea de apus a ţării. Şi bătrâna avea o grădină în care creşteau nu numai trandafiri şi garoafe, dar şi salată şi fel de fel de verdeţuri de care avea trebuinţă la gătit. Însă fala grădinii ei era un strat cu lalele pe care bătrâna îl săpa şi îl plivea cu cea mai mare grijă, căci era mândră de lalelele ei cum nu se mai poate. Şi-ntr-adevăr, lalelele ofereau o privelişte încântătoare.

începutul de la Stratul de lalele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată o femeie care a copt cinci turte pentru masa de prânz, dar le-a lăsat în cuptor prea mult. Ele erau atât de tari încât nici cu cuţitul nu le puteai tăia, aşa că femeia le-a pus deoparte, pe o poliţă, zicând cu voce tare că o să-şi revină ele. Voia să spună că se vor frăgezi cu timpul şi le va putea mânca mai târziu.

începutul de la Tom Tit Tot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!