Iată, în sfârşit, iubite cititor, că se face dreptate unui nume ilustru atât de scump nouă ca şi tuturor bunilor români! Iată că se realizează dorinţa tuturor câţi ţin să venereze memoria bărbaţilor care au gândit bine şi drept pentru şi despre patria noastră română! Uite-te în numărul nostru de astăzi şi vezi proiectul statuii nemuritorului nostru amic Hübsch.

începutul de la Ţara lui Hübsch de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de "Crucea de peatră", d-a stânga Şoselei Vitanului, se ridică biserica "Sfânta Troiţa". Mândreţe de biserică. Ce zugrăveli, pe dinăuntru şi pe dinafară, cum arar se mai pomenesc numai la bisericile din vechime. Dar de asculţi la troiţeni, mai cu seamă la cei bătrâni, te apucă ameţelile când încep ei să-şi ridice biserica în slava cerului. Mă rog, nu au atâtea degete la amândouă mânele câte minuni se află în sfântul locaş.

începutul de la Hagi-Tudose de Barbu Ştefănescu Delavrancea (1893)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi întrebare, cu care trebuie să se ocupe o expunere a istoriei literaturii române, este: când începe această literatură? Dacă vorbim de literatura poporană, atunci trebuie să începem o dată cu poporul român; dacă vorbim de literatura cultă, trebuie să spunem că începe mult mai târziu.

începutul de la Istoria literaturii române, Introducere de Gheorghe Adamescu (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După stricarea Troadei, în vreme ce rămăşiţurile zidurilor, a capiştilor şi a palaturilor sale încă abureau şi când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul şi copiii săi erau îngropaţi, când femeia şi fiicele sale se duceau în robie să slujească pe nişte biruitori fuduli şi când aceşti însuşi biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alţii pe mări, unde cu ticăloşii să umble din ţărm în ţărm, în voia valurilor, a vânturilor şi a furtunilor, — în sfârşit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcaţi în ţărnă şi că o mulţime de eroi amestecau duşmănească lor ţărnă într-un singur mare mormânt, Elena şi cu Menelau, împăcaţi împreună, se întorceau cu linişte şi cu chef la Lachedemonia şi, jăluindu-se cu dulceaţă că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-şi iertăciune că au crezut nişte arătări înşelătoare şi făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credinţa sa.

începutul de la eseul Pirostia Elenei de Jean-François Marmontel, traducere de Constantin Negruzzi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e o exagerare vorbind de "aviaţiunea la noi". Franţa şi statele civilizate din apus au făcut neasemănat mai mult decât ţara noastră, pe tărâmul aviaţiunei. Dar dacă facem o comparaţie cât de vagă între cultura, împrejurările şi mijloacele tehnice ale altor popoare şi starea de lucruri de la noi, putem spune cu oarecare mândrie, că nu suntem tocmai cei din urmă, măcar din punctul de vedere al aviaţiunei. Nu trebuie să uităm, şi simt o mare mulţumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile lui mijloace de la pământ, a fost un român, Traian Vuia!

începutul de la Aviaţiunea la noi de Aurel Vlaicu (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi România trăeşte sub regimul censitar. Aceasta înseamnă că, pentru a fi cineva alegător şi ales, i se cere anume cens, adică să aibă proprietate imobiliară aducând un anume venit sau să aibă diploma de absolvire a universităţei, a gimnaziului ori a şcoalei primare. Cei ce nu îndeplinesc aceste condiţiuni fac parte din colegiul al treilea al cărui rol este redus aproape la nimic. Este ştiut, într'adevăr, că acest colegiu unde sunt toţi muncitorii şi ţăranii, nu alege decât 38 de deputaţi, pe când celelalte colegii aleg 145. Şi afară de aceasta, alegerile se fac într'un mod indirect, prin delegaţi, ceeace înlesneşte ingerinţele poliţiei care face şi alegerile în col. III, numit colegiul-minciună.

începutul de la Jos regimul cenzitar! Trăiască votul obştesc! de Cristian Racovski (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am călătorit, împreună cu soţia mea, mult şi în întreaga lume, şi am întâlnit în aceste călătorii numai oameni care mi-au plăcut. De altfel, nu cred că am întâlnit, în întreaga mea viaţă, vreun om care să nu-mi placă. Dar într-una dintre aceste călătorii, în Europa, am întâlnit un om cu adevărat deosebit, un chinez în vârstă de peste 80 de ani, care singurul din întreg grupul nostru, foarte conştiincios înscria într-un blocnotes, ceea ce i se părea interesant sau deosebit. Tot ce ne-a povestit în legătură cu retragerea generalului Chiang Kai-shek, din anul 1949, din China continentală în Taiwan, era extrem de interesant, pentru că fusese un participant la acele evenimente, şi le cunoştea din proprie experienţă. Eu însă voi repeta din spusele lui, numai esenţa filozofiei sale de viaţă, care este cuprinsă în trei judecăţi laconice, fiecare dintre ele cuprinzând atât enunţul cât şi concluzia, dar să-i dau cuvântul: Am mâncat întotdeauna numai atât de puţin, cât să nu mor de foame! Am muncit întotdeauna atât de mult, doar să nu mor de extenuare! Dar, întotdeauna am avut un "hobby", diferit de activitatea care-mi procura mijloacele de trai, prin care obţineam recreerea de care aveam nevoie, pentru a putea continua!

începutul de la Frontierele românilor, Prefaţă de Alexandru Gabriel Filotti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ismaïl este compus din ochi, favoriţi şi rochie şi se găseşte astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creştea şi în Grădina Botanică, iar mai târziu, graţie progresului ştiinţei moderne, s-a reuşit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. Ismaïl nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5½ dimineaţa, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoţit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu un odgon de vapor şi pe care în timpul nopţii îl mănâncă crud şi viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile şi a stors pe el puţină lămâie...

începutul de la Ismaïl şi Turnavitu de Urmuz
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuşi să plătească şi chiria, ajutat fiind de cele două bătrâne raţe ale sale, şi care nici de astă dată nu-l lăsară să alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era să fie şi ele primite, cel puţin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un aşa de dulce şi îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie.

începutul de la Plecarea în străinătate de Urmuz
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mânăstirea Neamţului, unde-mi petreceam vara mai demult, am descoperit odată în podul unei chilii manuscriptul unui cronicar necunoscut, Oprea Caţă logofătul, care aduce câteva precizări şi date nouă cu privire la originea şi viaţa vechiului domnitor moldovan Ciubăr-vodă. Socotind că aceste însemnări nu pot fi lipsite de interes, ci vor folosi specialiştilor să le fie de învăţătură, despre cele rele să se ferească, iară pre cele bune să le urmeze şi să se îndirepteze, cum aşa de frumos zice Simion Dascălul, plagiind fără jenă pre vornicul Ureche, cu multă râvnă am căutat a descifra manuscriptul lui Caţă şi, unde nu s-a putut, alta nu era decât să împlinesc de la mine golul şi să împreunez poveştile cum m-a tăiat capul, ca să fie bine. Iar dacă rău am făcut, scociorască altul podurile mânăstireşti să afle alt manuscript mai de crezare şi să facă mai bine.

începutul de la Domnia lui Ciubăr Vodă de George Topîrceanu (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!