Evenimentele extraordinare sau supranaturale nu sunt chiar atât de puţin frecvente cum se crede, mai degrabă ele pot fi caracterizate printr-o incidenţă neregulată. Astfel, s-ar putea vorbi despre cutare minune că se întâmplă o dată la un secol, ca apoi să ne trezim cu mai multe fenomene de acel tip care apar în mai puţin de un an; apoi tot felul de monştri care invadează pământul, comete cuprinse de flăcări, eclipse care înfricoşează tot ce-i viu, misterioase ploi de meteoriţi, în timp ce sirene seducătoare ademenesc noi victime, iar şerpii de mare înghit lacom toate ambarcaţiile care au ghinionul să fie în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, şi multe alte calamităţi îngrozitoare care cutremură omenirea.

începutul de la Lady into Fox, Capitolul 1 de David Garnett (1922), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era pe la sfârşitul lui noiembrie. Pe o vreme de moină, către ora nouă dimineaţa, acceleratul de Varşovia se apropia în plină viteză de Petersburg. Ceaţa era atât de groasă, încât lumina zilei răzbea cu greu, iar prin ferestrele vagoanelor, de-a lungul liniei ferate, nu se putea desluşi nimic la zece paşi. Printre călători se aflau şi unii care se întorceau din străinătate; cele mai ticsite erau însă compartimentele de clasa a treia: lume măruntă, oameni purtaţi de nevoie şi de treburi zilnice, venind de pe meleagurile mai apropiate.

începutul de la Idiotul, Partea întâi de Dostoievski (1868), traducere de Nicolae Gane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sine, orice idee este neutră, sau ar trebui să fie; dar omul o însufleţeşte, proiectându-şi în ea flacăra şi nebunia; impură, preschimbată în credinţă, ea se inserează în timp, capătă chip de eveniment: are loc astfel trecerea de la logică la epilepsie... Aşa se nasc ideologiile, doctrinele şi farsele însângerate.

începutul de la Tratat de descompunere, Genealogia fanatismului de Emil Cioran (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formaţi la şcoala veleitarilor, idolatri ai fragmentului şi ai stigmatului, aparţinem unui timp clinic în care numai cazurile contează. Ne interesează mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat, ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus, ne atrage doar faţa sa nevăzută.

începutul de la Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului de Emil Cioran (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie — despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români aşa de târziu?... despre politică, fără-ndoială.

începutul de la Cam târziu... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter: Ce-o fi cu hărmălaia asta?
Patrick: N-aud nimic. (Ascultă.) Acum aud. Par a fi urale. (Se apropie de fereastră şi priveşte afară.) Mă întreb ce-or aclama. Nu văd pe nimeni.

replicile de început din piesa de teatru Cathleen ni Houlihan, scenariu de William Butler Yeats (1902), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăia undeva, într-o cetate înaltă şi albastră, la marginea lumii, un împărat bătrân şi înţelept, pe numele lui Nor-împărat, împreună cu soţia sa. Buni la suflet, erau iubiţi în toată împărăţia; supuşii se bucurau tare mult când aceştia se arătau în zilele de sărbătoare sau cu prilejul altor trebi ale împărăţiei, ieşindu-le în cale şi însoţind alaiul cu urări de sănătate şi ani mulţi de viaţă.

începutul de la Împărăteasa norilor de Virginia Carianopol (1986)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul călăuzitor al acestei prelegeri va fi evocat printr-o spusă a gânditorului, de a cărui operă trebuie mai întâi să ne apropiem pentru a avea o confruntare fructuoasă cu ea: În jurul eroului totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul dramă satirică; iar în jurul lui Dumnezeu totul devine – ce? poate că «lume»?

începutul de la Despre eterna reîntoarcere a aceluiaşi de Martin Heidegger (1937), traducere de Lucian Ionel
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roderigo: Haida-de, nu mai spune! Mă superi rău, Iago; tu, cel ce desfaci băierile pungii mele de parc-ar fi a ta, tu ştiai de asta.
Iago: La naiba, nici nu mă asculţi! În vis măcar de te-aş fi înşelat o clipă, să nu-mi mai spui pe nume!

replicile de început din piesa de teatru Othello, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest pământ al Moldovii n-au fost aşedzat de demult de oameni, să fie fost trăit într-însul cu pace, ce în câteva rânduri au fost şi pustiiu. Deci pentru acee nu să află letopiseţe scrisă de pământeni vechi. Ce de la o vreme, de la descălecatul lui Dragoş-vodă, târziu s-au apucat Urechi vornicul de au scris istoriile a doi istorici leşeşti. Şi l-au scris pănă la domnia lui Aron-vodă.

începutul de la Letopiseţul Ţării Moldovei, Predoslovie de Ion Neculce (1743)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!